Când te doare, nu te oprești. Pentru că atunci începi să lucrezi cu adevărat, abia atunci mușchiul lucrează. Mi-a luat ceva timp să înțeleg asta, dar am priceput că, dacă începe să doară, trebuie să profit de moment. Altfel, tot ce am lucrat până la stadiul în care începe să doară, am lucrat degeaba.

Dacă vreți, e ca și când încerci des să-ți depășești limite. Bine, e drept, eu am treba asta în mine, nu mă prea pot opri, îmi doresc mereu să devin mai bună, dar la capitolul mișcare, forță fizică, îmi place să simt că limitele de azi nu vor fi cele de mâine.

Multă lume mă întreabă, mai ales acum, când programul meu s-a aglomerat și trebuie să fac adevărate trucuri de magie ca să ajung la orele de sport (alături de cele de la Saria Club, despre care v-am povestit, fac parte dintr-un program fain de 60 zile, la Body UPgrade, despre care vă voi povesti, sper, curând), cum de mă țin de asta.

Întrebarea mea firească e: dacă ai putea să exersezi pentru o viață mai bună, n-ai face-o? Pentru că fix despre asta e sportul: nu e despre slăbit, căci, uneori, te vei îngrășa, nu e despre socializat, deși îți vei face chiar și prieteni foarte buni; nu e despre chinuit, deși vei simți asta adeseori, nu e nici despre endorfine, deși vei căpăta dependența asta.

Sportul e despre tine și despre viața ta, despre cum îți respecți corpul, despre cum îți testezi limitele. E despre starea de “atât de bine de după”, de “nu-mi trebuie machiaj, arăt bine fără”, e despre durerea dulce, semn că ai lucrat cum trebuie.

E despre limite și, mai important, e despre limite depășite.

Kisses and hugs!

Inspiration comes also from © Shutterstock