GIVEAWAY! Reînnoiește-ți garderoba! Dau DOUĂ vouchere de câte 350 lei în
magazinele La Femme. Vezi pe vlog toate detaliile!

De ce e lumea asta mai bună în realitate?

Timp de mai bine de cinci luni, am locuit într-o altă ţară. Şi, chiar dacă am foarte multe de povestit, cred că lucrul cel mai important pe care vreau să îl transmit acum e chiar cel care mie mi-a întărit convingerile, mi-a deschis şi mai mult ochii, m-a făcut să înţeleg şi mai bine lumea în care trăim.

Poate părea un truism; ar fi doar dacă nu i-am mai da valoare de adevăr absolut, doar dacă nu ar mai dicta concluzii şi sentinţe.

Nu suntem albi sau negri, români care fură şi italieni, ţigani, rromi, arabi sau asiatici. Nu suntem doar căpşunari, doar macaronari, doar harnici, doar leneşi, doar buni, doar răi.

Nu ne defineşte o culoare, nu ne caracterizează o generalizare. Actele şi faptele rele ale unui individ nu se propagă drept caracteristică generală a unei naţii.

Lumea în care s-a întâmplat să ne nimerim funcţionează sub imperiul nuanţelor, la un capăt opus de alb şi negru, de bine şi rău, în accepţiunile în care ele obişnuiau să existe şi să guverneze istoria.

Aş vrea să cred că omenirea se maturizează. Aş vrea să înţelegem mai bine, mai repede, mai asumat, că omul lângă care stăm poate fi la fel de salvatorul nostru. Am trăit într-o ţară în care conceptul de rase diferite era emaciat, aproape inexistent.

şCu toate astea, a trebuit să demonstrez ce sunt, cum sunt şi, mai ales, că sunt mândră de ce sunt pentru ca oamenii aceia să mă valideze. Şi, înaintea localnicilor, m-au primit printre ei străinii. Cu toate acestea, am avut răbdare. And it paid off.

Lumea mea nu e albă, neagră ori galbenă. Lumea mea nu se împarte în culori de oameni, ci în suflete de oameni. În oameni care te acceptă fără prejudecăţi, deşi de la ei te-ai fi aşteptat la prejudecăţi.

Am avut cei mai buni colegi din Italia, am avut cei mai buni profesori din Spania, am avut colegi afro-americani, asiatici, britanici şi tot aşa. O secundă, dar ce zic, nici măcar o fracţiune de secundă nu m-am simţit categorisită, etichetată doar pentru că sunt româncă.

Mi-am făcut prieteni, poate chiar pe viaţă. Da, sunt dintre cei care ne numesc “căpşunari” sau “hoţi” sau mai ştiu eu cum. Dar ne numesc doar pentru că ni se pare că ne numesc.

În realitate, lumea asta e mult mai bună decât pare. Nimeni nu m-a numit altfel decât Antonia, Toni sau studenta care-şi vede de treabă. Suntem ceea ce alegem să fim şi cei din jurul nostru sunt ceea ce alegem noi să îi “facem”.

Şi aş vrea să vă rupeţi trei minute şi 33 secunde şi să ascultaţi asta. Vă las cu gânduri bune, am revenit. Şi nu uitaţi: nimic nu e ceea ce pare, totul e mult mai bun.

 

***
Urmăreşte-mă prin Bloglovin.
Stăm de vorbă şi pe pagina de Facebook, şi pe Twitter. Pun poze pe Instagram şi pe WeHeartIt. Pun lucrurile preferate pe Pinterest şi pe Tumblr. Nu uita să mă urmăreşti în aceste reţele sociale!

Lasa un comentariu

Un comentariu
  1. Mami says:

    Ce frumos spus 😍. M-a uns pe inima articolul

Lasă un comentariu