Pentru că n-am nevoie de abonament, nu trebuie să respect ore fixe. Pot să fiu urâcioasă, tăcută, ciufută, mă rog, să fiu cum sunt eu, de obicei.

Pentru că, după trei ani de aerobic, de câteva ori bune săptămânal, cu alergatul mi-am definit cu adevărat picioarele şi am dat jos nişte kilograme. Nu multe, doar vreo trei, cred, dar care, după comentariile voastre şi ale cunoscuților, se cunosc mai ceva ca cele 10 kilograme date jos în trei luni.

Pentru că, în timp ce alerg, pot asculta lecțiile mele preferate de limbă spaniolă, concerte simfonice sau cele mai tari melodii, pe care le caut ca să-mi liniştesc şi să-mi îmblânzesc creierii. :D

Exemplu:

Pentru că am o oră şi jumătate doar pentru mine, pot să-mi pun tot felul de chestii în ordine, să-mi fac planul zilei sau al săptămânii. Sau să mă gândesc la tot ce n-am avut răgaz.

Pentru că pot să alerg oriunde. Nu am nevoie decât de adidaşi, pantaloni sport şi un tricou. E adevărat, sunt oarecum dependentă de căşti cu zgomot în ale mele urechi, atunci când alerg, pentru că România e plină de mârlani proşti domni care îți vorbesc nu tocmai delicat. Atenție, totuşi, la maşini.

Pentru că once a runner, always a runner. Aici, în Malaga, în deşert, pe munte, la mare, în călătorie de serviciu sau de plăcere, e ceea ce mă ține activă, limpede şi mai calmă.

Pentru că mă eliberez de mine, de ceilalți, de orice şi de oricine. Pentru că e linişte.

Va continua ;)

(sursa foto)