În adolescență, învăța singur să cânte la clape și își dorea să fie blond, cu părul drept. Acum, “băiatul ăla cu părul mare” face muzică și vorbește despre asta cu o pasiune pe care puțini artiști au privilegiul să o simtă.

Viky Red e unul dintre muzicienii care transmite modestie și bun simț, cu fiecare propoziție, care știe că respectul și talentul sunt cele care îți pot aduce un succes real. Nu suportă scandalurile și crede că atât talentul cât și bucuria se pot învăța.

L-am cunoscut pe artist chiar cu ocazia interviului, la studio, într-o discuție relaxată despre stil muzical și personal, despre artiști și stiliști, despre muzică românească, shopping, despre ce înseamnă să fii un artist complex, care vrea mereu mai mult și mai bine.

Un interviu în două părți, din care astăzi vă ofer prima parte.

Care e stilul tău, cum reușești să-i rămâi fidel și cum te reinventezi?
Stilul meu, acum, ar fi pop, dar îmi plac mai multe stiluri, mi-e foarte greu să-mi găsesc un stil, dar îmi place să combin, să iau câte ceva din mai multe feluri de muzică și să le combin. Acum a ieșit un pop, dar fac și muzică house, progressive, jazz, funk. Am cântat, de-a lungul timpului, mai multe stiluri muzicale și au ajuns să-mi placă, și e foarte greu să mă decid dacă vreau să fac doar pop acum.

Simți că te-ai îngrădi dacă ți-ai propune să mergi într-o singură direcție?

Da, pentru că muzica e de mai multe feluri. Depinde de starea pe care o am dimineața, când mă trezesc. Dacă am chef să ascult muzică funk, ascult muzică funk și asta creez în ziua respectivă, chiar dacă nu e comercială. Dacă asta am chef să fac și asta simt să fac, asta fac. Și îmi place.

Nu mă opresc doar la pop. Am scos și voi mai scoate niște piese progressive house și am făcut, de exemplu, un feat. cu Deepside Deejays, care e progressive.

Muzică şi stil

Cum percepe consumatorul român de muzică lucrul ăsta? Mai ales pentru că se pare că s-a dezvoltat mult și nu mai e refractar la anumite stiluri, nu mai exclude genuri întregi din preferințele lui, absoarbe multe stiluri de muzică.

Când am început proiectul Viky Red, am avut o piesă house dance. După care mă gândeam că ar trebui să merg pe același stil. Dar nu am făcut asta, am continuat cu o piesă pop. Și mă gândeam că schimbarea asta n-o să fie privită cu ochi buni, dar nu cred că s-a observat schimbarea.

După, a urmat o piesă pop mai lentă, o baladă, dar nici atunci nimeni nu a sesizat o diferență. Explicația cred că stă în timbrul meu muzical, ceea ce mă face să cred că aș putea să cânt mai multe stiluri muzicale și toate să sune ca mine. Dar mi-am dat foarte greu seama de asta.

Dar nu sunt mulți artiști în România care să facă asta, nu? Cei mai mulți aleg un stil care li se potrivește cel mai bine și îi rămân fideli.

Făcând muzică de la 6 ani, fiind și pianist, am experimentat mai multe stiluri. Sunt în România artiști care mai fac asta, dar sunt puțini. Majoritatea celor care sunt acum pe piață nu prea fac asta. E important faptul că nu mergi într-o singură direcție, ci o adopți pe cea pe care o simți potrivită într-un anumit moment.

În principiu, sunt la fel, dar vreau să învăț și să adopt lucruri noi. Am început să fac dans cu Emil Rengle. Știu de ce fac asta, nu vreau să dansez pe scenă, dar vreau să fac pentru mine, vreau să adaug chestii noi.

Cum ai descoperit că vrei să faci asta?

Sunt mare fan Jamiroquai, m-am tot uitat la el, mi-a plăcut și am decis că vreau să învăț să dansez.

Cum ajungi pe scenă

Crezi că un talent se poate învăța?

Și talentul meu s-a învățat. La 5 ani, cochetam cu instrumentele, însă nu mi-a plăcut nici unul, am început să cânt cu vocea la șase ani, până pe la 14 ani, când m-am plictisit, și atunci am decis că mă apuc de învățat să cânt la clape. Și m-am apucat singur de clape și am învățat, iar până la 25 de ani, nu am mai cântat cu vocea.

Acum, ești solist. Cum te-ai întors la cântat cu vocea?
M-am reapucat de cântat cu vocea pentru că îmi căutam un solist bun. Nu că n-ar fi destui în România, dar nu erau ce căutam eu. Cumva, cred că mă căutam pe mine, doar că mi-era rușine să mai vin să cânt, aveam un sentiment ciudat.

Nu am găsit pe nimeni, nici nu cred că am căutat foarte mult, dar băieții de la mine din trupă mi-au spus să cânt eu. Inițial, l-am luat pe “Nu” în brațe, dar, în final, am început să cânt cu vocea și mi-a plăcut. Eram și în centrul atenției, pentru că, dacă până atunci nimeni nu se întrebase “Cine-i clăparul”, acum, toți ochii erau pe solist. Într-un fel, cred că-mi doream să fiu în față.

Și acum cum e?
E cel mai bine. M-am regăsit, practic, acum patru ani.

A venit asta la pachet și cu lucruri mai puțin plăcute? A trebuit să fii într-un fel? Să arăți într-un fel?

Nu prea-mi place să merg la emisiuni. Când eram la clape, era OK, că nu mă întreba nimeni mai nimic. Am învățat, totuși, să le fac și pe astea, dar, în general, încerc să reduc foarte mult din apariții, la emisiuni și în general.

Am o grămadă de învățat, atât de multe, încât simt că nu mai am timp. Trebuie să fac multe piese, să văd ce piese scot. Acum e momentul să fac multe chestii, nu neapărat din cauza vârstei, căci am 29 de ani, dar simt că dacă nu le fac acum, le trece momentul. Trece timpul și nu știu când mai fac.

Va urma.

Până atunci, poate… ar trebui să vii în True Club la concertul Viky Red.

Pe 2 aprilie, Viky Red este pe scena True Club din București cu muzică true, plină de emoție și bună dispoziție. Concertul este la scurt timp după lansarea ultimului său videoclip “Poate”.

Și chiar dacă e încă primăvară, Viky Red va aduce vara în True Club cu ajutorul unuia dintre hiturile sale – “Miroase a dragoste de o vară”, care va putea fi ascultat live pe 2 aprilie. Nu vor lipsi nici celălalte piese: “If you ever feel”, “Love you”, “Beautiful lights” sau “Deep into your heart”!

Pentru mai multe detalii despre acest concert puteți accesa pagina sa de Facebook sau a clubului.