Cum am slăbit 10 kilograme în trei luni

Lavi, pe care o citesc cu mare drag, m-a inspirat, astăzi, cu unul dintre textele ei, Alegeri pentru o dietă sănătoasă, şi mi-am dat seama că, deşi e una dintre preocupările mele principale, eu nu am scris niciodată despre eforturile de a-mi menține silueta.

Şi chiar aş vrea să o fac, pentru că sunt câteva mici secrete pe care eu le-am învățat, de-a lungul unor ani. Poate pe unele voi le ştiți deja, pe altele nu, însă simt nevoia să împărtăşesc din experiența mea pentru că am investit timp, răbdare, nervi, efort, bani şi din nou răbdare.

Pentru că am multe lucruri de zis, aş vrea ca acesta să fie un prim episod. Un prim episod în care eu eram undeva prin anul al doilea de facultate, mâncam puțin şi foarte prost şi cântăream cu vreo 11 kilograme mai mult decât acum. Nu m-ar fi deranjat, poate, modul în care arătam. Nu eram respingătoare, nu aveam două capete sau 40 de degete la o mână, zău, aşa! Aveam 11 kilograme peste cum mă imaginam eu. N-aveam probleme de socializare, nu eram “grasă”, greutatea mea trecea oarecum neobservată, pentru că eram destul de mică, vorbăreață, pusă pe şotii şi nu-mi prea făceam griji în legătură cu felul în care arătam.

Ba mai mult, aveam un curaj nebun (cred că şi o doză consistentă de inconştiență) şi purtam chestii indecent de scurte şi de strâmte. Şi deodată, nu cu menajamente. Altfel spus, la capitolul aspect, mă simțeam bine în pielea mea. E drept însă, stăteam destul de mult în fața oglinzii, încercînd să găsesc lucruri care să stea bine pe mine, să mă avatajeze, să ascundă defectele.

Momentul de cumpănă

A fost când, într-o dimineață, m-am aplecat să mă leg la şireturi. Când m-am ridicat, gâfâiam. Aşa, ca după o tură de stadion. Ei, bine, ăsta a fost momentul în care mi-am dat seam că, dincolo de orice aspect, e vorba despre sănătatea mea. Şi am început să mă informez, să mă documentez, să descopăr ce am făcut greşit de am ajuns aici.

Şi, sincer, într-o primă fază, nu a fost deloc greu: obişnuiam să învăț noaptea şi tot noaptea era momentul preferat în care luam… micul dejun, prânzul şi cina. Pe toate, deodată. N-ar fi fost o problemă, dar masa mea consta într-o pungă mare de chipsuri, o ciocolată şi cola. Dacă mă gândesc acum, mi se face rău… Peste zi, “ciuguleam” ce se găsea. Era salată, mâncam salată, dar obligatoriu alături de ceva. Mâncam prăjeli, dulciuri şi făinoase. Nu mult, dar împreună şi-mi cam făceam poftele. Dar cel mai rău m-am simțit când am luat destul de mult în greutate, într-o iarnă. Descoperisem Fornetti…

Şi a venit acel moment, poate unele dintre voi îl ştiți. Momentul în care am spus: “Gata!” De fapt, am spus că trebuie să mă găsesc undeva, acolo, pe sub cele 10 kilograme în plus.

Ce am făcut ca să scap de cele 10 kilograme

Am început, treptat, să micşorez porțiile şi, ulterior, să renunț la anumite lucruri. N-am spus “Stop!” deodată, pentru că am considerat că privarea totală şi bruscă îmi poate nărui încercarea de a slăbi. Am ales să fac paşi mici, dar mai siguri.

Am renunțat la pâine. Nu-mi plăcea aproape deloc, singura care-mi făcea papilele gustative să vibreze era cea caldă, proaspătă. Dar cum năsucul meu nu se întâlnea prea des cu aşa ceva, am zis că nu-i bai şi că mă pot lipsi de ea.

Am renunțat, treptat, la dulciuri. Nu sunt o fană a dulciurilor, deci n-a fost greu. Nu vă imaginați că nu salivam la torturi, creme ori prăjituri. Le-am înlocuit cu cereale, batoane de cereale (chiar dacă şi ele sunt problematice şi voi vorbi despre ele, la un moemnt dat), fructe şi înghețată.

Am renunțat la carbogazoase, am devenit conştientă de numărul de calorii şi am învățat să calculez rapid cât înseamnă patru pătrățele de ciocolată şi ce mai am voie să mănânc, dacă am păcătuit cu patru covrigei cu mac.

Am continuat să mănânc carne şi chiar să o combin cu orez ori cartofi, chiar dacă regula spune că nu-i bine. Totuşi, față de ce băgam în mine înainte, progresele erau vizibile. În aproximativ trei luni, am scăpat de vreo 10 kilograme, fără a simți că mă înfometez şi fără efecte secundare.

Mda, a fost şi ceva sport

Şi că multora dintre voi nu o să le placă asta, dar un rol important l-a avut sportul. Norocul meu este ca am o sală destul de aproape de casă si, la vreo trei săptămâni după ce am intrat în “epoca regimului”, mi-am făcut şi abonament la aerobic. Când nu reuşeam să ajung la aerobic, făceam singurică, în fața PC-ului, un antrenament Tae-bo cu Billy Blanks.

Mergeam de trei-patru ori săptămânal şi-mi amintesc că, adeseori, stăteam la două ore, una după alta. După trei luni de regim (destul de permisiv, dacă mă uit acum înapoi), la care am alăturat sportul de câteva ori pe săptămână şi consumul de apă (care m-a devenit gest reflex), am reuşit să ajung de la 67 kilograme la 54 kilograme.

În următoarele două luni, am reuşit să mai scap de alte două kilograme, moment în care o parte dintre prietenii şi cunoscuții mei mi-au cerut imperativ să, mă scuzați, “pun la loc fundul, că parcă nu sunt eu”.

Ăsta a fost abia începutul

Eram tare mândră de mine, însă ăsta n-a fost nicidecum finalul luptei mele cu kilogramele. Dincolo de faptul că acest prim moment a reprezentat pentru mine schimbarea completă a stilului de viață, cred că tot atunci m-am ales cu nişte mici probleme, despre care vă voi povesti în următorul episod.

Kisses, hugs şi gânduri bune!

♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥

31 comentarii

  1. Interesant subiectul, mai ales ca acum se promoveaza “formele”. Sper sa nu se inteleaga gresit, ca as avea ceva cu femeile posesoare de forme, doar ca notiunea asta pentru mine nu inseamna sa ai cu 10 kg mai mult. Eu cred ca e bine sa ai greutatea normala, calculata in functie de varsta si intaltime si sa ramai cu ea cat poti de mult, mai ales ca nu e asa de greu sa renunti la mancarea nesanatoasa, asa cum ai facut tu. Si eu aleg portiile mai mici si ridicatul de la masa atunci cand ajung la pragul de satietate. Eu ma simt foarte bine asa, mai slabuta si-mi place pentru ca ma simt usoara si sprintena;))

    Te pup si iti doresc o saptamana frumoasa, atat cat a mai ramas din ea.

    • M-am gandit si ca am strans destul informatii, de-a lungul anilr si, in primul rand, imi place sa militez pentru echilibru si cumpatare, nu pentru infometare si m-a pus pe scirs. Da, eu am 166 cm si o greutate de 55-56 kilograme ma face sa ma simt perfect. Acum, e drept, ma supara 3 kilograme in plus, luate, culmea, in ciuda sportului si a regimului. In fine, voi atinge si subiectul asta.
      Nu am nimic cu oamenii care eu kilograme peste, nici macar cu mine nu aveam, la capitolul aspect, ceva acum niste ani. Singurul lucru care m-a motivat sa dau jos a fost sanatatea. Iar pentru asta o sa militez cat oi putea. :)

  2. Cunosc toate aspectele descrise in postare, si eu sunt in plina campanie de slabit. Am reinceput sala, vreau sa ma tin neaparat si de Insanity, si sa vad cum fac cu mancatul la ore nepermise…
    Ai “curaj” sa pui si poze de la 67 de kg? :D

    • Aaa, da, le am chiar pe profilul personal de FB :) Nu am nici o problema cu aspectul, am o maaare problema cu felul in care kilogramele astea ne pot afecta sanatatea. Acum imi dau seama cate am de povestit :D Pun si pozute data viitoare, sa vad ce-oi gasi prin arhive.

  3. da , un regim de viata sanatos , este mai bun decat orice cura…din experienta o zic…dupa zeci…de diete :)

    • Aia e, ca si eu, ca si tine, din cate inteleg, mi-am dat seama de ce inseamna echilibru dupa niste multe incercari si, e drept, dupa greseli care m-au dus spre infometare, alimentatie dezechilibrata si altele. Tocmai de asta am zis sa si incep sa scriu, macar unei singure persoane daca-i sunt de ajutor, si tot e ceva.

  4. Felicitari pentru kilogramele date jos si pentru npul stil de viata. Mie mi se pare foarte greu, am dseule kilograme peste medie si sunt si o fire foarte pofticioasa. AM incercat sa elimin din dulciuri, din paine,sucuri, dar mi-e greu. Sau am perioade in car nu mananc/beau asa ceva si apoi perioade in care nu pot renunta la ele.Trebuie sa mai lucrez la aspectul vointa, imi da mari batai de cap :P

    • Uuuuf, e cumplit de greu, nu greu. Imagineaza-ti ca eu azi dimineata i-am uns sotului niste clatite. Jur ca mi-a venit sa plang lanaga ele. Dupa care, am calculat cam ce sacrificii mi-ar trebui sa le dau jos. Am ales sa nu pap, am mancat mar si totul e OK. Sunt vie si nevatamata. Acum, e drept, mananc, uneori, si clatite, insa incerc sa-mi amintesc mereu ce aport au ele in organismul meu, ce beneficii imi aduc. Cred ca, de fapt, asta mi-a luat mie mai mult timp, sa imi intre in reflex sa gandesc rapid niste lucruri. Si stii, nu exista o reteta universala sau un moment universal valabil. Pentru fiecare dintre noi, momentul in care alegem sa schimbam ceva e unic si vine atunci cand trebuie sa vina. Te pup cu drag si capul sus. Un lucru stiu sigur: suntem frumoase, indiferent de kilograme. Restul e o chestiune de alegere.

      • Adevarul este ca daca nu mi-ar fi placut cat de cat de cum arat asa, cred ca pana acum as fi slabit. O sa incerc sa umblu un pic la gandire, caci de acolo pleaca totul :P

        • Pai asta zic, de ce sa te stresezi inutil? Sincer, tu esti tu, indiferent cate kilograme ai avea. Faptul ca mie, de exemplu, mi-esti tare draga, n-are si nici nu va avea vreodata de-a face cu kilogramele. Altele-s importante in viata, dar nu sunt de acord sa nu ai grija de sanatate. Eu chiar simteam ca-mi fac rau kilogramele alea. Intre timp, am devenit usor maniaca, metabolismul meu are probleme, in fine, voi povesti, dar eu zic ca, daca tu te simti bine, e cel mai important.

  5. Ma bucur ca ai scris postul acesta, m-ai motivat si pe mine :) Si eu am tot 166 si 54 kg dar cel mai bine ma simt la 50-51. Cele trei in plus eu le-am depus in 3 ani de zile, de cand sunt la facultate si am inceput sa mananc fast food si sa am un stil de viata sedentar. Lumea din jurul meu imi zice ca arat bine, ca am forme, si sa nu slabesc ca o sa arat rau, insa eu nu ma simt bine in pielea mea. Ma simt grea si obosita all the time. Abia astept celelelte postari, pup!
    ps, ce ti-au zis cei de la Cantacuzino?

    • Heh, stiu exact ce poate insemna un singur kilogram. Eu mi-am cam dat metabolismul peste cap, dar o sa ajung si acolo intr-o postare viitoare. Iiih, cat despre Cantacuzino, e cam nasoala treaba, e vorba despre un stafilococ, trebuie sa intru pe antibiotice :( Ma rog, treaba nu-i nasoala, ca e in regula asa, sa stiu ca-i asta si sa tratez, dar acum inteleg si de ce am facut otita si amigdalita in iarna, acum se leaga multe altele. Sincer, nu stiu cum am stat atat de mult fara analiza asta. Cred ca o sa propovaduiesc toata viata mea mersul la Cantacuzino. Din cate inteleg, asta mi s-a intamplat si pentru ca stau cam prost cu imunitatea, iar aici chiar nu inteleg ce naba fac gresit :( Adica, in afara de faptul ca-s mereu stresata, am grija de mine cum stiu si cum pot mai bine. In fine, am inteles ca tot cei de la Cantacuzino au un vaccin sau ceva pentru imunitate. Va trebui sa scriu un post, la un moment dat, sigur va ajuta multe fete, insa sunt cam deprimata si nu ma simt deloc in stare.

  6. ce fac eu ca nu ma pot lipsi deloc de dulciuri….simt ca mi se face rau daca nu mananc ceva dulce in fiecare zi….si pofta se acutizeaza spre seara….
    Am incercat cu batoane de cereale…dar nu prea a mers….visam noaptea prajituri si torturi…
    Am inceput sa fac mai mult in casa dulciuri in speranta ca poate nu-mi fac asa rau ca cele de prin cofetarii….te pup draga mea si felicitari pentru greutate…am vazut cat de bine arati …iti admir mereu OOTD-urile…..

    • Eu sufar in cealalta parte, cu chestiile sarate. E crunt, visez pizza si paste, astea-s slabciunile mele. Dar ma multumesc cu multe legume, nu stiu, cred ca am invata sa fiu asa, sa ma disciplinez. Ce stiu sigur e ca in primele doua saptamani e mai greu, duapa care pofta cam dispare. Sincer, eu nu prea recomand batoanele de cereale, mi se par inutile. Stii ca un baton mic cu cocos, invelit in ciocolata, are mai putine calorii decat un baton Fitness? Aha, asa am zis si eu. Poti manca inghetata, la 100 grame nu-i mare prapad. Poti manca fructe cu frisca dietetica sau cu sarlota (Dr. Oetker are tot felul de minunatii la plic, nu-s chiar alegerea ideala, ca-s pline de E-uri, insa vei vedea ca trece pofta dupa o perioada, iare astea te ajuta fix in perioada aia tampon). Multumesc pentru vorbele frumoase, culmea e ca, in ultimul an si jumatate de sport constant, am pus ceva masa musculara si stiu ca n-ar trebui sa ma ingrijoreze ca se vede si en cantar, daca la haine nu se vede, dar eu tot vreau sa mai scap de doua kilograme. :P

  7. Abi astept si partea a doua:)
    Si eu acum vreau sa ma reapuc de sport si e tare greu mai ales pe caldurile astea :)

    • Voi scrie si cred ca va fi chiar si o a treia parte. Acum, vorbin cu voi in comentarii, mi-am dat seama cate info si patanii am adunat de cand am declarat razboi kilogramelor. Cat despre sport, e minunea mea. Doar ca, e drept, pentru a-mi gasi motivatia care m-a facut sa nu lipsesc nici o data, in ultimii doi ani, de la ore, a durat o vreme pana am gasit formula potrivita: ore placute, instructori OK, sala relativ aproape si costuri nu foarte mari. Chiar si echipamentul conteaza, fiecare chestie e importanta si, cred eu, tocmai de aceea e bine sa nu te grabesti si sa mergi atunci cand crezi cu adevarat ca te va ajuta.

  8. Eu prefer sportul :)). As avea si eu nevoie de 5 kilograme in minus, dar aseara la 22.00 am bagat o shaorma :)), asa ca mai greu cu poftele mele…

    • Ahahaha, ai fost geniala! Mah, ideea e sa te simti OK cu tine si sa nu simti ca-ti fac vreun rau kilogramele alea. Sincer, nu cred ca as fi schimbat ceva, daca nu-mi simteam sanatatea in pericol.

  9. Era frumos sa pui poza before and after :P.
    Felicitari pentru ca ai reusit! Foarte bine ca faci sport, asta e cel mai de baza ;).
    Te pup!

  10. Chiar daca in viata mea nu am tinut vreo cura de slabire…si nu cred ca voi tine vreodata de aici incolo…am citit cu mare drag articolul tau :) Ma bucur mult pentru tine si te admir pentru vointa :*

    • Esti o fericita, am in jurul meu multe persoane ca tine si iti dai seama ca, desi mi-s apropiati, se mai uita ciudat la mine :P Multumesc pentru vorbele frumoase, sa stii ca-s motivante :*

  11. Foarte fain ai scris. Pe mine nu ma pasioneaza subiectul (mai degraba, ceva despre ingrasare proportionata sau localizata :D), dar mi-a placut.

    • Multumesc tare mult! Chiar ma bucur ca-mi spui asta, m-am gandit eu ca e posibil sa ajute si sper sa fie asa. Ooof, fericito, ce sa-ti spun despre ingrasare localizata… Aaah, ba da, posteriorul meu capata “sens” cand pap, de exemplu, snitel :D Sigur ma ingras localizat :P

  12. Felicitari pentru perseverenta si ambitie! Uite, si eu ar trebui sa ma pun pe treaba, altfel nu se poate. Astept si episodul 2. Pupici!

  13. Ah, speram sa nu aduci vorba despre sport :D Gata, de azi (ca tot e luni) ma apuc si eu si o sa scriu pe blog ce si cum fac ca sa-mi fie rusine daca nu ma tin de promisiune. :P

    • :)) Haaai maaah, n-am vrut sa te supar :P Acum, pe bune, stii cum e, mai bine astepti pana esti tu sigura, decat sa faci asa, pentru ca trebuie. Eu am facut jumatate de an si apoi am avut o pauza lunga. De doi ani, am reusit sa ma disciplinez, dar a trebuit sa constientizez cat bine imi face.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.