Cum am ajuns să alerg 11 kilometri

Nu o să mă lungesc prea mult cu vorba, pentru că nu e chiar o mare filozofie. Şi cei 11 kilometri sunt, pentru mine, doar o etapă. Cred că am mai spus-o şi în alte postări, nu funcționez dupa mecanismele altora, nici după organismele lor. Cu toate acestea, am citit destul de mult despre cum se aleargă corect, de la ritm la încălțăminte. Şi, cu voia voastră, aş îndrăzni să vă sfătuiesc să faceți acelaşi lucru, înainte de a va apuca serios de asta. Mie mi-a luat cam un an de alergat constant, de două ori pe săptămână, cu rare perioade de pauză.

Am început cu 1,2 kilometri şi am tinut-o aşa cam o lună, timp în care am încercat mereu să adaug măcar 100 metri, la fiecare sesiune de felul ăsta. Am plusat la 2 kilometri, dar, de data asta, am încercat cu mai multă încredere să depăşesc distanța. După vreo trei luni, m-am stabilizat la 4 kilometri, distanță la care am rămas până acum vreo trei săptămâni.

Dar să nu uit, căci și timpul e important. La început, cred că-mi lua cam opt-nouă minute să alerg un kilometru, iar acum, după un an, îl fac în vreo șase minute. Nu alerg cu viteză, dar am grijă să mă solicit într-un tempo care să-mi placă, totuși.

Acum, poate și din cauza problemelor care mă apasă, am ajuns să alerg 11 kilometri. Mă ajută psihic, mă echilibrează și nu simt că mi-ar face rău fizic. Nu exagerez, dacă simt că nu pot, nu forțez. Am marele avantaj de a locui relativ aproape de complexul sportiv Lia Manoliu, iar cei 3 kilometri până acolo sunt perfecți pentru încălzire.

Pentru mine, alergatul rămâne cea mai bună metodă de a-ți pune corpul în mișcare. Alături de câteva ore de aerobic, pentru mine reprezintă programul ideal. Problema e că, odată setată o limită aşa de mare, nu prea îmi vine să cobor sub 11 kilometri. Şi nu mi-e mereu uşor…

Miss you, girls. Soooo much!

13 comentarii

  1. Sper sa treci cu bine peste tot ce te framanta. Te imbratisez cu drag.

  2. Bravo! Keep going, e singura solutie! :) xx

  3. Si eu stau la 5 minute distanta de stadion (din orasul meu-Pitesti:P ) si incerc sa alerg si eu cel putin de 3 ori pe saptamana. Nu exista metoda mai buna (si mai ieftina) de relaxare

    • Foarte bine faci, eu militez si voi milita pentru miscare, indiferent de ce fel e, daca face bine. Spor si la cat mai multi kilometri si la cat mai multa relaxare. Pupici multi!

  4. Felicitari pentru perseberenta…eu sar coarda,mai mult de atat nu pot sa fac:(

  5. Te felicit si te invidiez:)),recunosc!
    Eu sunt o lenesa si jumatate, obosesc repede si sunt fumatoare de 5 ani:)) Ce descriere “misto” mi-am facut!
    De mers,merg si eu pe zi intr-o zi destul de mult(acum in vacanta am cam tras mata de coada), dar merg, nu alerg.
    Vreau sa fac ceva sa capat rezistenta, sa vad ce fac cu respiratia ca uneori simt ca ma sufoc.
    Mult succes intr-ale tale!

  6. Si eu vreau sa ma apuc de alergat, desi nu am rezistenta fizica deloc, dar incet, incet sper ca lucrurile sa se schimbe..

  7. Buna :)
    Am dat intamplator peste blogul tau cautand locuri de alergat in Bucuresti :) foarte dragut, felicitari!
    Eu alerg pe pista de la Lia Manoliu de o luna si jumatate si am ajuns la 4 km/zi cam de 4-5 ori/saptamana…avand in vedere ca la inceputul anului aveam cu 25 de kg in plus si abia ma miscam sunt f multumita :))
    Voiam sa te intreb tu pe unde alergi cand vine vremea proasta pt ca m-a prins si pe mine microbul si chiar nu vreau sa fac pauza lunile astea.

    Merci,

    Miruna

    • Miruna, nu pot decât să te felicit pentru perseverență. Alergatul e sănătate curată şi e de cel mai mare ajutor, când vine vorba despre slăbit. Adică, deşi făceam aerobic de ceva vreme, cu alergatul am reuşit să-mi definesc bine picioarele.
      Cât despre vremea rece, e o problemă, să ştii. Eu am avut noroc astă iarnă, pentru că nu a nins mult şi am putut alerga, chiar dacă a fost frig. De regulă, pe sub pantaloni, luam ceva dres cu polar pe interior, din acel mai grosuț, aveam mereu maiou din microfibră, apoi ceva bluză cu mânecă lungă, din bumbac, şi o haină mai uşurică, dar din aceea wind stopper. Nu port căciulă, dar am fost OK.
      Eu cu mâinile am o problemă; chiar şi acum, cât au fost dimineți mai reci, mi-au înghețat rău şi mi-au amorțit degetele. Iarna port mănuşi groase.
      Am făcut cam o lună de pauză, adunat, căci alunec pe zăpadă. O opțiune OK-ish e banda, îți poți face un abonament la o sală, doar pentru bandă. Nu e acelaşi lucru cu alergatul în aer liber, dar e o soluție de compromis. Eu n-am alergat pe bandă, nu prea îmi place, dar am sporit numărul orelor de aerobic, am căutat să compensez cumva.
      Dar la mine a fost mai simplu, pentru că alerg o dată sau cel mult de două ori pe săptămână, pe distanțe mai lungi, iar în rest merg la aerobic, tae-bo. Dacă aş fi alergat zilnic, cum faci tu, clar mi-aş fi făcut un abonament la sală peste iarnă.
      Orice ar fi, nu te lăsa din sport! Pentru orice alte sfaturi, atât cât mă pricep, aici mă găseşti şi mi-ar face multă plăcere să ne mai auzim şi să mă ții la curent cu soluția aleasă.
      Te pup şi gânduri bune!

  8. Buna Toni,

    Merci mult de sfaturi! Profit ca e vremea frumoasa si merg in continuare regulat pe stadion :) Am vorbit cu cineva de acolo si am inteles ca si iarna este data zapada de pe pista, deci e o varianta de incercat. Eu cu salile nu prea ma impac…aerul inchis, mirosul de transpiratie..nu prea duc la capat abonamentele. Am vazut si pagina ta de Facebook, arati foarte bine, felicitari!
    Daca si tu alergi pe Lia Manoliu cine stie poate ne vedem pe acolo :)

    Te pup si tine-o tot asa!

    Miruna

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.