Ce te faci când acul cântarului s-a blocat şi nu mai slăbeşti? Cum treci de etapa de platou.

Acum vreun an jumătate sau chiar mai bine, aveam cam 56 kilograme, deşi făceam sport, mâncam în acelaşi fel sănătos, nu descoperisem probleme de sănătate care să motiveze faptul că… Ei bine, că în ciuda acestor lucruri, am ajuns la vreo 58 kilgrame şi m-am blocat acolo. Multă vreme. Frustrant.

Ştiam că, dacă mănânc mai puțin, slăbesc, dar nu voiam asta. Mai mult sport? Da, am dublat numărul de ore în zilele în care mergeam. De atunci, mi se trage bunul obicei al mersului aproape zilnic la sala, fie iarnă şi viscol, fie caniculă şi în ciuda tentației de a sta la piscină. Ei, dar să revin, ce am făcut? Cum am ieşit din faza de platou?

Programul de sport

Am schimbat sala, respectiv instructorii de aerobic. Da, e trist, pentru că sala la care obişnuiam să merg arăta foarte bine. Din păcate, instructoarea care era seara, la orele la care eu puteam ajunge, era blazată şi nu reuşea să compună un program şi pentru începătoare, dar pe care avansatele să-l execute mai în forță, ca să ardă, ardă, ardă calorii.

Alergatul

O s scriu, curând, un text despre cum schimbă alergatul vieți. Şi conformații. Credeți-mă: cel mai bun luccru pe care îl puteți face pentru sănătatea voastră e să alergați. Începeți cu puțin, măriți cât puteți, măcar o dată sau de două ori săptămânal. Eu alerg cel puțin 12 km, cel puțin o dată pe săptămână. Şi nu o să mă las niciodată.

Mâncarea

Mâncam puțin şi nu pricepeam. Păi, puțin caşcaval, puțin dulce, puțină înghețată cu multe calorii. Uf! Mai bine mai mult – mai multe ciuperci, multă salată, mulți castraveți, avacado, fasole etc. – cu puține calorii. E simplu. Eu încă mai caut pe Google caloriile pentru diverse alimente. Nu, nu-i o ruşine, mă ajută.

Psihicul

Trebuie setat. Inspirațional, weheartit.com are zeci de imagini cu abdomene plate şi picioare subțiri. Trebuie să reuşeşti. Eu una încă lucrez, mai am mult până departe, dar încerc. Trebuie să setezi în mintea ta imaginea pe care o vrei, să o gândeşti zilnic, să-ți aminteşti de ea, când ți-e poftă, când ai febră musculară, când afară-i ger şi tu nu vrei să alergi. Şi vei reuşi. Îți promit.

Sursa foto

Dincolo de orice altceva, trebuie să vreți voi, să vă simțiți bine cu asta. Aveți câteva sau mai multe kilograme în plus şi nu vă deranjează? Foarte bine! Atâta timp cât sănătatea voastră nu are de suferit, iar voi sunteți OK cu asta, la naiba cu toți cei care vă vor altfel. Totul e să vă simțiți bine cu voi.

Iubiți-vă şi respectați-vă întotdeauna!

Kisses and hugs, dragelor!

 

10 comentarii

  1. Ai mare dreptate cu alergatul. Eu cand am inceput sa merg la sala puteam sa alerg 3-4 minute incontinuu. Acum alerg 35 min in regim HIIT (alternez sprint cu jogging). Nimanui cred ca nu-i place sa alerge si ne gasim toate scuze ca sa nu alergam. Ba articulatiile, ba genunchii, ba nu avem aer. Sunt scuze, si din pacate cu scuzele nu ajungi nicaieri.

    • Mă bucur că suntem mai multe, în ideea în care şi eu am avut nevoie de foarte multă determinare şi recunosc că şi acum mai am momente când îmi vine să fac orice, mai puțin să alerg. Dar când observ beneficiile, îmi amintesc de ce o fac :)

  2. tare as vrea sa incep sa alerg…dar nu stiu cand mai am timp…sunt tot pe fuga !

    • Eu am avut, pe finele anului trecut, o perioadă foarte aglomerată. Atunci m-am obişnuit să alerg la -10 grade şi la 11 noaptea. Uşor inconştientă, recunosc, dar îmi făcea aaaaatââât de bine…

  3. bafta la ars calorii :)

  4. Am ajuns si eu in faza de platou, dar sunt mai mult decat convinsa c-o s-o rezolv si pe asta. E un pic frustrant, e adevarat. Dar mai sunt si din astea. Important e sa nu pierdem motivatia si sa continuam in forta. Si mai multa forta!

  5. foarte bun si motivant articol. Voi tine cont de toate astea pentru ca si eu sunt blocata acum undeva la 57-58, probabil voi introduce mai mult sport si voi renunta la micile rontaieli pacatoase. E foarte important sa vrei, ai mare dreptate! Uite, chiar acum imi pun pe telefon o fotografie cu silueta la care vreau sa ajung! Te pup draga mea!

    • Eşti exact acolo eram şi eu şi să ştii că alergatul, renunțatul la câteva mici ronțăieli din astea, aparent inofensive şi, în pricipiu, schimbările, acolo unde mă gândeam eu că-i posibil să fac bine (cu alte cuvinte, faptul că m-am ghidat după intuiție), au ajutat mult. Te pup şi eu, scuze de răspunsul întârziat, sunt în zone fără net bun.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.