Pentru că n-am apucat să zic prea multe la încheierea provocării 30 Days 30 Ways, o s-o fac acum, chiar dacă au trecut câteva zile de când am postat ultimul outfit.

A fost o provocare frumoasă, nu mi-a părut rău nici o secundă că am început-o, deşi, trebuie să recunosc, au fost câteva momente în care am vrut să capitulez. Au fost şi câteva momente în care mi-am cam pierdut inspirația, însă am rezolvat asta cu ținute ceva mai simple.

Dincolo de faptul că, da, am confirmat, prin toate cele 30 de ținute, cum accesoriile schimbă multe, mi-am dat seama, pentru a nu ştiu câta oară, şi de cât de important e decorul, locul în care faci fotografiile şi disponibilitatea celui care ți le face. Eu trebuie să-i mulțumesc soțului meu pentru poze, chiar dacă n-a avut mereu chef. Totuşi, da, voi aveți dreptate: ar trebui să zâmbesc mai mult.

Apoi, sunt câteva ținute care nu-mi plac şi pe care acum aş şti să le îmbunătățesc. În acelaşi timp, am câteva ținute de care m-am îndrăgostit şi pe care ştiu că le voi repurta de nenumărate ori. Un top cinci al preferatelor arată aşa: prima, a doua, a treia, a patra, a cincea şi, cu voia voastră, tot a cincea, că nu m-am putut hotărî între cele două.

Un top trei al celor care mi-au displăcut arată aşa: locul 1, locul 2 şi locul 3. Ţinutele în care e cel mai probabil să mă întâlniți pe stradă, într-o zi de weekend, sunt fie aceasta, fie aceasta.

Acum, uitându-mă peste fotografii, îmi dau seama că-mi amintesc fiecare moment al fiecărei poze, fiecare stare şi fiecare etapă. Dincolo de nişte ținute, în toată provocarea asta sunt eu, cu bunele şi cu relele din viața mea. Şi, cumva, cu fiecare ținută bifată, ceva a mai trecut peste mine.

Ţin să-i mulțumesc lui Maegan, pentru că mi-a permis să duc mai departe o provocare pe care am urmărit-o, pe blgul ei, cu atâta plăcere. Thank you so much, Maegan!

Iar vouă, nu pot decât să vă mulțumesc, mult, din suflet, pentru tot.

Dacă vreți să vedeți colajul puțin mai mare, click pe el şi se rezolvă.

Kisses and hugs!

♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥