Când nu mai pricepi nimic

Am un sentiment amestecat de epuizare, de nedumerire, de neputință și, cumva, de furie. Aș merge, adeseori, cu ochii închiși, că poate așa n-aș vedea toate răutățile. Braț la braț cu răutatea merge tupeul. Iar când îl presari cu inocență, ai un concentrat de esență de rău.

Dar există muzică, există cărți, motani pufoși; există și oameni buni, oameni dispuși să te învețe, oameni dispuși să aibă răbdare, oameni care nu fug. Oameni care nu te lasă când le ceri ajutorul. Există dicționare, morfeme, gantere, alergătură. Există frumos și bun, iar atâta timp cât există, restul e zero.

Fiți buni!

(Foto cover: Shutterstock)

2 comentarii

  1. Poate nu e nimic de priceput. Poate ca simti tu monstruos. Poate asta sa te ajute :

    Privitor ca la teatru
    Tu în lume sa te-nchipui:
    Joace unul si pe patru,
    Totusi tu ghici-vei chipu-i,
    Si de plânge, de se cearta,
    Tu în colt petreci în tine
    Si-ntelegi din a lor arta
    Ce e rau si ce e bine.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.