Ieri, la Webstock, evenimentul a fost deschis de Cabral. Am selectat câteva idei din prezentarea sa:
Ne-am oprit undeva pe marginea uliței şi discutăm despre alții.
Pişcotari e termenul pe care noi îl folosim pentru noi. Aşa ne autocaracterizăm noi pe noi şi pe ceilalți care ar trebui să fie, vezi Doamne, ca noi: nişte pişcotari.
Am postul ăsta scris de vreo şase luni şi nu-i dau drumul, pentru că nu este un post pentru cititorii mei. Postul ăsta este despre noi.
Sunt câțiva care încă fac.
Vă vor spune toți că blogosfera s-a băşit.
La nivel personal, sunt oameni foarte mişto în blogosfera asta. Avem motive să fim mândri. Sau aveam motive să fim mândri? Mai avem motive să fim mândri că facem parte din blogosferă?
Noi aveam puterea să schimbăm. Eram liberi să schimbăm. Nu mă poate opri nimeni, pentru că eu sunt redacția. Eu scriu ce vreau eu.
Între timp, ne-am pierdut pe drum.
Şi tind să-i dau dreptate. Şi e păcat că trebuie să discutăm despre asta, e păcat că încă mai există bloggeri pentru care a scrie implică marele avantaj al punguței primite la plecare. Da, tuturor ne plac micile atenții, da, ne plac şi banii din campanii, căci ne cumpărăm mere cu ei. Şi altele necesare traiului. (chiar dacă, uneori, vânzătorii ne mai oferă mere, pentru că zâmbim unii la alții, ca-ntr-o frăție secretă). Apropo, ați observat că oamenii zâmbesc tot mai rar?
Dar, dacă eşti un blogger bun, atunci e obligatoriu să vii la pachet cu o gândire strategică, pe termen lung, cu idei creative.
Nu, nu poți să te duci şi să spui: “Am auzit că aveți o campanie. Io de ce nu-s în ea?“. O merge şi aşa. Pe termen lung însă, nu.
În fine, discuția e fără de sfârşit. Şi nu vreau să mă inflamez, căci Cabral a fost primul speaker la Webstock.
4 comentarii