Zilele astea, am avut un pic de mers pe jos. Și voi știți cât de mult îmi place să alerg, să merg pe jos, să mă plimb. Toate bune și frumoase, căci eram îmbrăcată bine și practic. Nu aveam treabă cu vreun eveniment, așa că o pereche de jeans, bocanci, un pulover gros, o haină din fâș cu glugă și mănuși și iată-mă-s, numai bună de mers vreo 10 kilometri.

Fashionable sau fără picioare rupte?

Acum, da, e minunat să te îmbraci practic, am o mulțime de încălțări practice, fără toc, o mulțime de haine călduroase. Dar, dragilor, mi se pare doar mie sau iarna în București, și sublinez “în București”, omoară cam orice urmă de eleganță dintr-o femeie? Și nu mă refer la o femeie ținută-n puf, n-am nimic cu ele, dar eu vorbesc aici despre majoritatea. Despre cele care au de umblat zilnic, care trebuie să ajungă dintr-un colț în altul al Bucureștiului și să arate și prezentabil.

Pe traseul pe care eu am mers, de la Piața Iancului la Universitate, pe Pache Protopopescu și mai departe înainte, apoi pe Calea Victoriei, până la Piața Amzei, apoi la Romană și, de acolo, înapoi spre casă pe Bulevardul Dacia și pe Bd. Ferdinand, mă bucur că am scăpat cu viață. Dincolo de gheața de pe jos, care ucide orice posibilitate de a purta vreun toc, oricât de mic, mai e gheața de deasupra, la care trebuie să fii mereu atentă, să nu-ți cadă în cap. “Atenție, cad țurțuri!”, dar nu i-ar da nimeni jos.

Iar unde nu e gheață, e baltă. Apă adâncă, nenică, din aia în care s-au instalat deja balene și monștri din Lockness, atât de mari sunt. Deci, evită, Antonio, cu eleganță balta și dă o tură pe la Ploiești… Crunt.

Avem orașul pe care îl merităm

E trist. Nu, nu mă înțelegeți greșit, nu e trist că nu pot să-mi port eu tocurile în toiul iernii, că am altele mai bune care-mi țin mintea ocupată. E trist că nu ne dăm seama cât de mult ne urâțim singuri locul în care trăim, că nu ne dăm seama că putem, cu gesturi mărunte, să înfrumusețăm strada, blocul, cartierul în care trăim, că putem să ne facem viața mai frumoasă, mai ușoară.

Dacă nu greșesc, se dau niște amenzi pentru cei ce nu-și curăță trotuarul din fața curții. La câți kilometri de trotuare înghețate am numărat în plimbarea cu pricina, și pe bulevarde cu ambasade și cu case scumpe, locuite de oameni despre care cred că-și pot plăti astfel de cheltuieli, bugetul local ar avea numai de câștigat. Dar asta e o altă discuție.

Eu rămân la bocanci și la cizme de cauciuc, la șervețelele umede și siliconul din geantă, de care nu mă despart, și visez și eu la așa ceva:

Să fim sănătoși! O săptămână curată să aveți!

Raiul există, iar cel din fotografiile © Shutterstock e varianta spaniolă.