Bună, dragelor frumoaselor!
Cred că v-am mai povestit eu că am purtat, vreme de vreo trei ani, lentile de contact. Încă de mică mi-am dorit să am ochii deschişi la culoare, iar mama mea, care are ochii verzi, mă păcălea că, dacă mănânc multă salată verde, o să fac ochii verzi. Am crescut şi unele lucruri au rămas la fel. Mai exact, mi-am făcut damblaua cu ochii deschişi la culoare, doar că am ales albastrul şi nu verdele. Asta pentru că, la prima vizită la Optiblu, oftalmologul de serviciu a avut răbdarea să stea şi să probăm toate culorile posibile (ca să înțelegeți, am probat chiar şi nuanța India, o nuanță de căprui :P).
Recomand Bausch and Lomb
Am avut, în cei trei ani, doar lentile de la Bausch&Lomb, pentru 30 de purtări, şi am fost foarte mulțumită de ele. Nuanța pe care obişnuiam să o aleg cel mai des, şi pe care o puteți vedea şi în fotografiile de mai jos, e Platinum, un albastru gri absolut încântător. Am cumpărat mereu lentilele de la Optiblu, am găst acolo oameni profi, dispuşi să-mi ofere ajutorul.
Am avut un episod farte urât, la un moment dat, cu Optinova – era un magazin prin zona Obor, nu cred că mai există, şi mi-am jurat că nu mă mai abat de la Optiblu. Cu toate astea, ştiu că se găsesc lentile de contact şi în foarte multe magazine online. Nu am cumpărat de aici (o singură dată am cumpărat o pereche de la o tipă, povestesc puțin mai jos ce s-a întâmplat), deci nu vă pot spune dacă-s în regulă.
Un sfat am, însă: atunci când cumpărați lentile, indiferent de unde, asigurați-vă că sunt sterile, siglate, că nu sunt expirate şi, dacă vă provocă neplăceri pentru perioade mai lungi de timp (de exemplu, dacă vă ustură ochii în decursul unei întregi zile), nu le mai purtați.
Cât costă lentilele de contact şi consumabilele?
Dar să revenim. Lentilele mă costau cam 120 lei, iar soluția mai era şi ea vreo 50 de lei. O cutiuță pentru păstrare costă circa 5 lei, dacă nu vi se oferă la cumpărarea lentilelor. Ei bine, după cei trei ani, într-o zi, n-am mai simțit nevoia să port lentile. Şi am făcut o pauză, până la finele anului trecut, când mi-am cumpărat o pereche, pe care o port ocazional, când am chef de-o privire misterioasă. Vă rog, scuzați halatul de baie din pozele de maxim angajament, de mai jos :P
Mi-am mai cumpărat, la un moment dat, nişte lentile de la o tipă cu un site (din păcate, nu-mi amintesc nici numele tipei, nici site-ul, însă ştiu că m-am întâlnit cu ea la metrou Aurel Vlaicu şi am traficat cutiuța cu lentile, în schimbul a vreo 50 de lei, dacă-mi amintesc eu bine). Ei, trebuie să vă spun că n-am putut purta lentilele respective, care erau din acelea din care poartă asiaticele, mai mari ca dimensiune. Din acest motiv, pe mine m-au cam incomodat, le-am încercat o singură dată şi cred că şi cum sunt undeva prin raft, expirate.
Ce trebuie să ştii şi să ai la tine, când porți lentile de contact
Mă simt bine atunci când port lentilele de contact. Dacă trei ani le-am purtat zi de zi, timp de mai bine de 10 ore zilnic, acum le mai port ocazional. Număr pe degetele de la o mână momentele când am simțit că trebuie să le scot – şi asta pentru că lucrez destul de mult în fața monitorului şi nu e tocmai în regulă să stau prea multe ore cu ele la ochi.
Nu mi-am pierdut niciodată vreo lentilă, nu s-a deplasat din locul în care trebuia să stea. Cel mai neplăcut moment pentru a purta lentile de contact – de culoare sau de vedere – mi se pare cel în care vântul bate, praful se ridică şi îți intră fix între ochi şi lentilă. Bleah, ouch, aoleu! Şi uite aşa descoperi ce bine e să porți la tine cutiuța pentru depozitat lentile şi nişte servețele (uscate şi antibacteriene), ca să poți să scoți plasticele colorate din ochi şi să rezolvi treaba cu praful.
Cam atât despre lentilele mele de contact. Cred că şi pe la 50 de ani voi avea o pereche în dulăpior, pentru că îmi plac, îmi place cum îmi vin, cum îmi deschid privirea. Şi, de ce să nu recunosc, cu ochii albaştri mă simt de parcă aşa m-aş fi născut.
Vă pup cu drag, dragele mele!
Kisses, hugs and smiling faces!
11 comentarii