Nu sunt adepta înfometării, însă am învățat, de-a lungul vremii, să nu mă grăbesc sau, mai bine zis, să mă grăbesc încet. E şi motivul pentru care, atunci când mi-e foame, nu dau iama-n frigider, ci mai stau puțintel, măcar 15-20 minute, timp în care aplic nişte trucuri. Ele mă ajută să-mi dau seama dacă mi-e foame cu adevărat sau am pofte ori vreau să mănânc pe fond de stres.

Aşadar, iată o parte dintre micile mele trucuri:

1. Beau două pahare cu apă. Se spune că, de fapt, foamea poate fi un semnal că ne e sete, că organismul nostru are nevoie de hidratare.

2. Aleg alimente cu indice glicemic mic. Eu mă înțeleg bine cu fructele şi experiența mi-a demonstrat că aşa mă simt eu bine, să nu stau să calculez câți struguri ori câte banane am mâncat. Sunt, e drept, atentă, să nu consum prea multe banane seara, însă în rest, zău că nu mă privez de fructe, contrar sfaturilor nutriționiştilor. Când mă roade tare foamea, aleg unul-două mere, o banană, ceva ardei gras, morcov sau castravate, cât de-o gustare între mese. În 90% dintre cazuri, trucul funcționează şi fie îmi dau seama că nu mi-era foame, fie, dacă mănânc, o fac cu măsură şi nu ca să-mi astâmpăr o foame-monstru.

3. Tot din seria asta cumva, dar şi ca principiu de care nu mă dezbar, este să mănânc mult cantitativ, dar puțin din punct de vedere caloric. Am marele noroc să fiu înnebunită după ciuperci – crude, murate, în saramură, în orice formă, după castraveți –  la fel, în orice formă, după ardei graşi, sfeclă, fasole, mazăre. Toate au marea calitatea că au un aport caloric redus.

4. Bla bla bla, bla bla, mic dejun, bla bla bla, mic dejun, nu uitați de mic dejun, bla bla, nu e doar bla bla, deşi eu însămi l-am ignorat, ani la rândul. Pe bune, micul dejun e foarte important, iar pe mine mă ajută mult să nu basculez camioane cu mâncare în restul zilei. Nu pot mânca mult, la micul dejun, dar măcar un iaurt simplu cu ovăz sau cu puțină brânză sărată tot mănânc.

5. Cântăriți-vă! Eu am trăit în negare ani de zile, cam la fel şi cu micul dejun. Ştiu că mulți specialişti spun că e bine să te cântăreşti o dată pe săptămână/o dată pe lună, mă rog, o dată la un interval mai măricel de timp. Eu mă cântăresc o dată la două zile sau atunci când mi-e foame sau atunci când abia am mâncat ca o spartă…

Şi funcționează. Da, fireşte că acul cântarului arată şi cantitatea abia păpată, dar creieraşul nostru e programat să reacționeze cu disciplină atunci când ne facem de cap. Asta, fireşte, dacă vrem ceva de la noi şi avem ambiție.

Mai am, dar nu le epuizez pe toate dintr-o dată. Şi un mic disclaimer: aceastea-s chestii care funcționează la mine. Înainte de orice dietă, mergeți la un medic, faceți analize, nu țineți diete după ureche. Vă veți face mai mult rău decât bine.

Kisses & hugs şi un weekend de vis!