But I suppose it’s a push for moving on…

Nu neg că tumultul ăsta mă cam ia prin surprindere, adeseori. Cred că toți căutăm ce e mai bun, habar n-am câți dintre noi găsim. Eu nu mai caut mare lucru. Îmi iubesc mama, motanul, iubesc să alerg, dar nu mai am voie, din păcate, așa că merg cât pot de mult pe jos. Iubesc să fac mișcare, mi-am dat seama că viața mea fără mișcare e pustie.

Trebuie să recunosc că-s un pic necăjită. Nu am să spun de ce, doar că munca mea în tot acest an nu mi-a adus tot ce aș fi meritat. Dar poate că așa ar trebui să fie.

Mi-e dor de mare. Mi-e dor de liniște, mi-e dor de mine.